Dumitru Graur: Domnule președinte, ați fost bun jucător de baschet, selecționat la un moment dat în echipa națională de juniori U18, apoi la Știința București și Corona Brașov, unde ați ocupat și funcția de team-manager. Începând din septembrie 2024, ați preluat oficial mandatul de patru ani în funcția de președinte la Rapid. Cum ați ajuns la aici?

Vlad Andronescu: Pe scurt, a venit o propunere din partea unor oameni care cunoșteau experiența mea în sport. Este o funcție care vine prin ordinul ministrului Transporturilor, de care aparține clubul Rapid. A fost și o dorință a lor de a scoate această funcție din zona politicului, iar eu am fost omul potrivit. Nu m-a interesat niciodată această zonă, eu am fost varianta tehnocrată, să zic așa. A fost o provocare pe care am acceptat-o imediat, venind din sport. Avusesem o experiență și cu Dinamo; împreună cu Știința București am avut un parteneriat de doi ani de zile, 2018-2020, până la pandemie. Când a venit propunerea pentru Rapid eram la Brașov, cu Corona.

Era desigur cu totul altceva!

Da, Rapid a fost întotdeauna mai mult decât un club. Este o familie, o tradiție și un simbol, de mai bine de un secol. Mi-am dorit de la început să continuăm să construim pe această moștenire, dar și să ridicăm standardele. Obiectivul nostru este clar: rezultate cât mai bune, atât pe plan național, cât și internațional, în toate competițiile în care participăm. Îmi doresc de asemenea să investim în zona de tineret și să dezvoltam sportivi de valoare, reușind să promovăm nu doar performanța, ci și brandul CS Rapid la nivel internațional. Este o zonă din care din păcate am cam dispărut, și nu mă refer doar la clubul nostru. Prea rar suntem reprezentați în lume de o Simona Halep, de un David Popovici, iar eu mi-aș dori să creăm mai mulți astfel de sportivi români, inclusiv în sporturile de echipă, la handbal, la baschet, la volei, rugby sau polo.

A alege drumul corect pe care să-l urmezi

S-a spus că ați adus în fruntea clubului o combinație de pasiune pentru sport și competență managerială. Se știe că aveți o experiență de peste 15 ani în managementul sportiv, ați coordonat cu succes echipe de baschet la cluburi importante din România, precum Știința București, Dinamo București și Corona Brașov. Ca fondator al clubului ABC Laguna, unul dintre primele structuri private de baschet din România, ați creat o poveste de succes în sportul românesc. Cum comentați?

Este exact ce v-am spus și eu: din pasiunea pe care mi-am pus-o după ce m-am lăsat de sportul de performanță, avem 25 de ani atunci, ultima echipă fiind cea de baschet a CS Otopeni – și de acolo m-am gândit că trebuie să fac altceva în sport, pentru că asta îmi place. Am cochetat cu tot ce înseamnă după sportul de performanță: antrenor, licență de impresar sportiv, management... În final mi-am dat seama că cea mai frumoasă este cea de manager general – fiindcă poți îngloba din toate celelalte, înțelegându-le de la nivelul de jucător, antrenor, impresar sportiv – poți avea practic imaginea de ansamblu a tot ce se întâmplă în procesul de formare a unui sportiv, dezvoltarea și evoluția în meciuri, până la cel mai înalt nivel. Și mi-am dat seama că în partea de management voi putea să-mi exprim cel mai bine pasiunea pentru sport.

Ce-i cu „Laguna” asta, explicați mai pe larg.

ABC Laguna este un proiect făcut de mine în 2007 împreună cu doi prieteni, iar ulterior am mai cooptat alți doi. Am început cu o echipă de copii, la 7-8 ani și la un moment dat aveam peste 500 de copii, și grupe de performanță la toate categoriile: juniori III, juniori II... Însă în 2013, când mi-am luat licența de impresar, a trebuit să renunț, fiindcă era un conflict de interese. Conform legislației, nu poți activa la un club sportiv și să deții și licență de impresar. Clubul însă există și acum, își desfășoară activitatea în continuare.

Nu cred în performanțele celor de la arte marțiale

La Rapid există 19 secții sportive. Ați înființat o secție nouă, cea de canotaj. Dar unde se antrenează sportivii dvs.?

Secția exista când am venit eu, dar era abia înființată. Sportivii se pregătesc la Snagov, acolo unde se antrenează de regulă cam tot canotajul românesc, în special cel din București. Există un parteneriat cu FR Canotaj, așa procedează toate cluburile, Steaua, Dinamo, Rapid, toate se antrenează la Baza Nouă din Snagov. Este important să contribuim și noi la pregătirea sportivilor pentru loturile naționale. Noi n-avem mulți sportivi, sunt doar șase, dar doamna Veronica Cochelea, managerul secției, îi consideră ca având potențial pentru loturile olimpice de seniori. Știm cu toții că canotajul este un sport în care avem tradiție și ne-am spus să punem și noi umărul la obiectivele olimpice.

Dar Kempo se mai practică la Rapid? Au fost ceva discuții, dar știu că au multe medalii câștigate în ultimii ani...

Nu. (face o mică pauză) Din punctul meu de vedere artele marțiale sunt un sport excelent din punct de vedere educativ. Aici se formează niște tineri puternici, dar nu-l văd să fie practicat după vârsta de 18 ani. Nu cred în performanțele (medalii, titluri etc. – n.n.) de la karate, kempo și toate celelalte ramuri ale sporturilor marțiale! Nu suntem deloc fani ai acestor medalii. Noi ne propunem altceva. Dacă la Rapid, în toate cele 19 secții, vor trece anual 10.000 de copii, așa cum ne dorim, noi le vom oferi în primul rând un program de educație sportivă. Dintre aceștia poate 100 vor face performanță, dar în societate vom rămâne cu 9.900 de copii care prin sport au deprins valori importante ale educației. Astăzi avem peste o mie de copii în club, dar vrem să creștem la zece mii, este un obiectiv pe care ne-am propus să îl realizăm în doi de zile, copii implicați activ în programele clubului Rapid. Aici este zona pe care ne dorim să o dezvoltăm cel mai mult.

Este adevărat că v-ați propus o medalie olimpică LA 2028 pentru un sportiv de la Rapid?

Avem mai mulți care sunt pe această listă! Avem la scrimă propusă o medalie, este Emilia Corbu, avem la haltere, Tiberiu Donose și la canotaj, Andra Moroșanu și Ștefan Băitoc. Vrem de asemenea să obținem participarea echipei naționale de baschet 3x3 la viitoarele Jocuri cu cât mai multe jucătoare de la Rapid.

Suporterii Rapidului sunt unici

Ce înseamnă pentru dvs. „Să fim peste tot acasă”?

Aici este un sentiment pe care eu, sincer, nu l-am mai întâlnit. Pentru clubul Rapid nu există o potrivire mai bună. Am, descoperit că oriunde mergi, în țară sau în străinătate, o să găsești niște rapidiști care te fac să te simți ca acasă! În tribune, în săli sau pe stadioane, pe stradă chiar. Pentru mine a fost o mare surpriză plăcută, când vă spun acum mi se zbârlește pielea de emoție, și mi-e tare greu să cred că se întâmplă asta și la alte cluburi. Știu că Steaua (sau FCSB – n.n.) are un mare număr de fani, dar acest sentiment de „acasă” aparține doar Rapidului.

Dar sloganul „Singuri împotriva tuturor”?

Asta vine mai mult din partea galeriei. Și vine din perioada în care Steaua și Dinamo, fiind cluburile susținute politic foarte de sus, ai noștri se simțeau singuri și împotriva „tuturor”. Cred că Steaua și Dinamo însemnau de fapt „tuturor”, nu și alte grupări sportive.

Fotbalul vă place, dle. președinte?

Da, îmi place să mă uit la fotbal, dar nu la cel românesc! Din păcate fotbalul românesc aproape că nu mai există. De regulă mă duc la meciuri pe stadionul nostru, îmi place echipa Rapidului, îmi place să-i văd, mai ales că din punctul de vedere al atmosferei stadionul Giulești este unicat. Îmi place să fac parte din mediul ăsta, dar când mă raportez la spectacolul din teren nu-mi mai place. Îmi place atmosfera, dar nu ce se întâmplă pe terenurile de la noi. De regulă mă uit la TV foarte des la meciurile din Spania, mă uit de asemenea, de când e Chivu acolo, la toate meciurile lui Inter. Sunt fan al fotbalului din Italia de când am văzut marea echipă a Milanului, cu Van Basten, Gullit, Reijkaard, Baresi, Maldini, îi știu pe toți, care au zdrobit Steaua în finala Cupei campionilor din ’89 cu 4-0. Mi-a părut rău pentru Steaua, dar așa am devenit fan al lui Milan – chiar dacă acum țin și cu Interul lui Cristi Chivu. Tata e fan Juventus, pe vremuri jucam la Pronosport, mă ducem împreună cu el în fiecare duminică să depunem formularul și în el erau multe meciuri din campionatul italian. Mai târziu am fost foarte dezamăgit de scandalul cu Juventus („Calciopoli” – n.n.) și atunci am migrat spre Spania.

Baza ProRapid a fost cuprinsă în planul de amenajare al Primăriei

Ați spus că așteptați o investiție importantă pentru baza de pregătire Pro Rapid – o sală polivalentă, stadion și cantonament. Care este stadiul actual?

S-a finalizat deja proiectul, s-a semnat parteneriatul cu Ministerul Transporturilor și Primăria sectorului 1. Acolo va exista un teren de rugby pentru antrenament și meciuri, va fi un mini-hotel pentru cazarea unor sportivi, vor fi terenuri de sport în aer liber: tenis, baschet mini-handbal, unde vor avea acces nu numai sportivi, dar și comunitatea din sectorul 1. Deci în afara orelor de antrenament ale echipelor de performanță vor avea acces și cetățenii din sectorul 1. Valoarea investiției este undeva la 50 de milioane lei, iar termenul de execuție este de 18 luni. Proiectarea deja a început, durează trei luni, după care sperăm ca constructorul să-i dea drumul. Tot acolo primăria va face și o zonă verde de promenadă, pe malul lacului Grivița, o zonă spre care primăria condusă de dl. Tuță își îndreaptă în mod special atenția. În felul acesta investiția în Pro Rapid a fost cuprinsă în proiectul general, prin parteneriatul despre care v-am vorbit.

Guvernul a publicat anul trecut lista cu cluburile finanțate din bani publici care au datorii la ANAF. Iar pe primul loc s-a aflat CS Rapid, club aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, cu o datorie de aproximativ 740.000 euro. S-a vorbit atunci de posibilitatea ca, în contul acestei datorii, statul să pună sechestru pe stadionul Giulești, unde își desfășoară meciurile FC Rapid. „Intenționăm să achităm toți acești bani chiar până la finalul acestui an 2025”, ați declarat atunci. Cum stau astăzi lucrurile?

Stau foarte bine, am achitat toată datoria. A fost mai mult o răutate a presei, care de multe ori inventează lucruri senzaționale, ca să atragă audiență. Nici nu avea cum să se pună sechestru fiind investiție publică. Când am preluat clubul (luna septembrie 2024 – n.n.) bugetul pentru 2025 era deja făcut, și nu aveam cum să intervin. Poate lucrurile s-au mișcat nițel cam greu, tocmai de aceea vrem acum să aducem la nivelul de digitalizare a tuturor proceselor informatice și de fluidizare a tuturor documentelor. Trebuie ca tot să fie digital, cu o acuratețe cât mai mare, ca să evităm întârzierile și toate celelalte probleme. Sunt convins că în curând vom fi unul dintre cele mai digitalizate cluburi de la noi.

Ca să eficientizăm, stadionul trebuie să primească mai multe evenimente

Înțeleg că acum, pentru fiecare meci din Giulești, FC Rapid, echipa dlui Șucu, plătește în jur de 15.000 de euro. Se adaugă cheltuieli pentru firma de pază, ambulanță, firma de curățenie și altele. Dar ajung acești bani pentru întreținerea stadionului?

Nu, nu ajung. Sunt corecte sumele, inclusiv faptul că celelalte cheltuieli aferente evenimentului aparțin clubului organizator (FC Rapid în cazul de față – n.n.). Avem din acest motiv avem un plan, intenționăm să deschidem stadionul nostru pentru alte multe tipuri de evenimente, care să genereze bani pentru echilibrarea bilanțului, ideal spre zero între cheltuieli și venituri. Poate nu vom reuși asta, dar important este să micșorăm cât mai mult diferența.

Ce fel de evenimente?

Oricare fel de eveniment care se poate desfășura pe un stadion – de la concerte, festivaluri, inclusiv campionate e-games (jocuri electronice – n.n.) și avem deja discuții în această direcție. Intenționăm să organizăm din acest an un tur ghidat al stadionului și un muzeu, ca să generăm și alte moduri de a aduce bani la bugetul clubului.

În general este foarte greu pentru oricare stadion din lume să fie „even”, cum se spune, cheltuielile să nu depășească veniturile. Dar de ce a dispărut sponsorul „SuperBet”, cel care preluase chiar numele stadionului?

Fiindcă taxele pentru casele de pariuri și jocurile de noroc au crescut foarte mult, iar societatea a micșorat cheltuielile, renunțând la contract. Se pare că nu mai renta pentru ei. Suntem în acest moment în discuții cu mai multe societăți pentru preluarea numelui stadionului Giulești. Sperăm să finalizăm cât mai curând.

La Cluj există un model de parteneriat exemplar

Aș dori să vă atrag într-o discuție despre baza sportului românesc. Poziția dvs. a fost întotdeauna lăudabilă, și vă citez: Deși sportul și educația ar trebui să fie strâns legate unele de altele, în România există încă o distanță între cele două. Sportul nu primește încă atenția pe care o merită la școală și nici când vine vorba de bugetul public. Peisajul cluburilor sportive e mereu așa cum îl știm: subfinanțat pentru nevoile sportului de performanță. Lipsesc baza materială și infrastructura pentru a putea desfășura programe sportive cu adevărat eficiente. Există însă parteneriate care suplinesc aceste lipsuri, uneori. Despre ce parteneriate vorbeați?

Sunt parteneriate care susțin cluburile. Dau exemplu Banca Transilvania, care susține baschetul de la „U” Cluj. Din informațiile mele știu că echipa primește în jur de 3 milioane de euro pe an. Iar rezultatele ei sunt fabuloase. Au și un marketing excepțional. Este echipa cu cel mai mare număr de spectatori per meci în competițiile în care joacă, sunt șapte-opt mii de spectatori în medie. La baschet! Eu nu știu dacă la noi sunt echipe la fotbal care anul ăsta reușesc să aducă o asemenea medie de spectatori pe meci. Prin urmare este un parteneriat de succes, care cred că ar trebui să fie urmat și de alți parteneri cu putere financiară perfect comparabilă cu cea a Băncii Transilvania. Iar la noi sunt destul companii care au această putere.

Bine, aici jumătate din problemă este rezolvată: noi vrem! Dar cum facem să-i convingem și pe cei care au banii?

Eu spun că aici sunt două argumente: unul emoțional, legat de relații de prietenie, de rudenie sau subordonare politică, celălalt de promovare, prin care să reușești – așa cum ne-am propus și noi – să devii o constantă în presă și social media, să dai exemplu de fapte bune: echipe, copii, juniori, un proiect care să arate constanță în timp. Pe scurt, o imagine bună.

Atunci, vorbiți-ne despre eforturile dvs. pentru vizibilitate, prezență sporită în presă și social-media și marketing.

Este extrem de important să facem cât mai mult în aceste direcție, să fim activi. Dacă nu exiști pe rețele sociale, dacă nu ești în presă degeaba muncești. Mai ales când vrei să faci ceva diferit, cum vrem noi – să investim în copii, să investim în juniori. Este evident că rolul unui club este să obțină rezultate. Dar rezultate bune și foarte bune vrea toată lumea. Prin urmare ar trebui să existe și alte obiective. Noi ne-am obișnuit să măsurăm valoarea unui club sportiv în medalii și trofee. Dar un club sportiv nu este doar o fabrică de campioni. Este un atelier în care se modelează caractere.

În ce sens?

Aici copiii învață că înfrângerea nu este sfârșitul drumului, ci începutul unui alt antrenament. Că dai pasă coechipierului mai bine plasat, punând echipa înaintea propriei glorii. Că după fluierul final poți să strângi mâna adversarului cu demnitate chiar și după o înfrângere dureroasă. În sport, nu numai performanța contează. Investind în sport și în educație investim practic în viitorul societății românești.

Să avem grijă și de educatorii copiilor!

Este aici primul pas pentru un viitor mai bun în România?

Educația preșcolară și primară sunt sigur un prim pas pentru un viitor mai bun. Eu aș spune că investiția în formarea și stimularea financiară a cadrelor didactice din învățământul preșcolar și primar este esențială: educatorii și învățătorii au un rol decisiv în formarea personalității copiilor. Dar acest adevăr trebuie să constituie un program național al Ministerului Educației, cu Ministerul Sportului, Guvernul României, iar în acest moment este foarte complicat. Un profesor la ciclul zero-patru primește un salariu de 4-5.000 de lei, în vreme ce un profesor universitar primește 20.000 de lei. Și eu mi-am pus mereu întrebarea: dacă un profesor universitar să poată să-și pună amprenta, cu experiența și cu pregătirea lui, asupra unui copil, să merite deci salariul care-l primește, copilul trebuie să vină cu niște baze din școala primară. E ca la sport, dacă vrei să duci un copil la seniori și el nu are bazele pentru jocul de baschet, handbal sau volei, poți tu să fii cel mai bun antrenor din lume, și din NBA, nu poate să joace, că nu are bazele. Prin urmare în învățământ trebuie să mă duc și la bază, să plătesc cu aceeași monedă, înțeleg cu aceeași responsabilitate, evident nu cu aceeași sumă, cu care plătesc un profesor universitar. Pentru că în formarea unui om trebuie recompensat și cel care începe formarea acelui om, nu numai cel care o definitivează. Educatorii și învățătorii au un rol decisiv în formarea personalității copiilor, precum și în crearea percepției acestora asupra importanței educației pentru viitorul lor și al societății. Eu am observat reticența oamenilor de a se duce spre zona de învățători. Este o meserie pentru care trebuie să ai har. Acum ar fi esențial să se asigure investiția pentru a-i atrage către aceste meserii pe cei care ne dorim sa asigure educația copiilor noștri. Dacă vreți vă dau și un exemplu de la copiii mei.

Câți copii aveți? Și care e exemplul?

Eu am trei copii. Fata cea mare a terminat clasa a 8-a. La examenul de „capacitate” a luat nota 9.20 la matematică, și nota finală 9.50 – fără să facă o oră de meditație în viața ei. Ceilalți colegi erau toată ziua la meditații. Și asta s-a întâmplat pentru ea că avut în clasele zero-patru o învățătoare cum cred că dacă ar fi în țara noastră măcar 50 la sută am fi o țară mult mai educată. Acel om avea acel har, își iubea meseria și copiii. Știa să-i facă să învețe. Și spun tuturor: profesorul bun e acela care te face să-ți placă să înveți. Iar rezultatele fiicei mele au confirmat talentul învățătoarei.

Domnule președinte, pentru final: aveți planuri care depășesc eventual mandatul dvs. de patru ani pe care îl aveți la Rapid?

Da. Sincer, da. Ca să pot să implementez proiectele mele și să consolidez bazele pe care le pun în club am nevoie de minim încă un mandat. Nu se poate face treabă peste noapte, mai ales pentru că din punctul meu de vedere prima perioadă a fost efectiv de reorganizare. O spun cu părere de rău, am rămas surprins de nivelul de dezorganizare pe care l-am descoperit aici. Pentru mine n-a fost decât o provocare și o perioadă în care m-am adaptat.

Atunci, vă doresc mult succes, domnule președinte!

Interviu realizat de Dumitru GRAUR și publicat în numărul 147 al revistei „Sport în România”

Foto: Sabin Malisevschi