Dumitru Graur: Domnule Rohnean, sunteți preşedintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping, fiind numit în această funcţie în februarie 2022, când l-ați înlocuit pe cunoscutul arbitru Cristian Balaj. Prima întrebare este cum ați găsit atunci agenția și ce ați dorit să schimbați?

Ștefan Rohnean: Da, în februarie 2022, după șapte ani de activitate în sport, în cadrul Complexului Național „Lia Manoliu”, am făcut o schimbare importantă în activitatea profesională prin acceptarea unui post și a unei provocări importante pentru mine. Fiindcă am preluat o instituție care avea restanțe pe plan legislativ, o întârziere clară a unor norme de aplicare a Legii 310, cea care reglementează activitatea antidoping în România. Normele de aplicare erau cumva întârziate, motivul fiind cel birocratic – avize neprimite, un parcurs de avizare destul de lung, astfel încât chiar până la sfârșitul lunii februarie a trebuit să intrăm cu legea în ședință de guvern. Am intrat cu se spune direct în miezul problemei. Am reușit să trecem normele exact la timp, fiindcă dacă mai întârziam riscam să intrăm pe lista de neconformitate a Agenției Mondiale Antidoping (WADA – n.n.). Acest lucru putea aduce cu sine și alte probleme: sportivii români nu ar fi putut să concureze pe plan extern, iar acele evenimente internaționale care erau programate în România nu ar fi putut să se desfășoare! Deși activitatea noastră este una destul de low profile – nu ieșim în evidență foarte tare, ea este foarte importantă și prea puțini înțeleg repercusiunile unor probleme pe care am putea să le avem în rândul sportivilor și a organizațiilor sportive de la noi.

În schemă, din 53 de posturi 9 sunt vacante

Asta e limpede. Continuați.

O altă provocare pe care am avut-o tot în 2022 a fost demararea unor proceduri de transformare juridică a instituției. La momentul respectiv angajații erau funcționari contractuali și am demarat procesul conform noului cod administrativ, de trecere pe funcții publice. Colegii mei au devenit funcționari publici. A fost o etapă destul de grea, cu mari provocări, care a adus la momentul respectiv beneficii financiare importante angajaților, ei trecând pe o altă grilă de salarizare. Dar în același timp și cu alte obligații (zâmbește).

Câți salariați aveți la ANAD?

Când am preluat conducerea erau mai mulți. Acum avem 53 de posturi, dar 9 posturi sunt vacante, deci 44 sunt ocupate. Dar am avut trei reorganizări! În ultimii doi ani ni s-a tot cerut să modificăm structura organizatorică, să eficientizăm. Noul guvern ne-a cerut să fim mai eficienți, mai flexibili, mai prompți – și atunci am tot încercat să ne adaptăm situațiilor economice care erau dictate pe plan intern, n-am avut ce face. Dar am reușit să păstrăm calitatea activității noastre, asta a fost lucrul cel mai important - și consider că astăzi avem una dintre cele mai eficiente organizații antidoping din Europa. Suntem recunoscuți ca atare. Tot în mandatul meu am intrat într-o nouă organizație, și anume CEADO, ceea ce reprezintă „Central European Anti-Doping Organization”, cu sediul la Viena.

Interesant. Vă rog să detaliați.

Suntem un grup de zece țări – aș enumera câteva: Austria, Polonia, Ungaria, Grecia, Bulgaria acum, ultima intrată, Serbia – un grup de țări din Europa de Est și Centrală care au dorit să facă un schimb de bune practici și să putem să devenim o voce în cadrul organizațiilor mondiale antidoping. La nivel mondial există WADA, în cadrul căreia noi venim cu un grup, cu modele de bună practică și cu expertiza colegilor, inclusiv cei din România, care muncesc în domeniu de 15-20 ani. Și astfel la toate forurile la care participăm, cum ar fi Comisia Europeană, venim cu expertiză, participăm atunci când se fac modificări pe plan internațional – cum ar fi modificările care se fac în Codul Mondial Antidoping, venim și noi cu soluții, venim cu propuneri, având totodată atenția necesară ca noile reglementări să nu intre în contradicție cu legislația națională. În asemenea cazuri încercăm să găsim întotdeauna soluția de mijloc, astfel încât modificările să poată fi aplicabile tuturor țărilor din lume.

Sunteți licenţiat în relaţii economice internaţionale şi ştiinţe juridice, cu experienţă administrativă şi managerială atât în mediul privat, cât şi în serviciul statului. Din 2015, cum ați spus, ați fost director al Complexului Sportiv Naţional „Lia Manoliu”, iar de peste 4 ani sunteți la ANAD, în aceeași „curte” de pe Bd. Basarabiei. Cum v-ați adaptat schimbărilor?

Mi-e greu, în fiecare zi în care trec prin curte să nu-mi aduc aminte (zâmbește). Chiar când văd câte o creangă căzută pe jos, îmi vine să pun mâna s-o ridic. N-am putut să mă rup de tot de vechea funcție. Tocmai de aceea, de câte ori constat ceva îl sun pe director (Florin Oancea – n.n.), cu care avem o colaborarea foarte bună. La fel și cu președintele Agenției Naționale pentru Sport, dl. Bogdan Matei, în a cărui subordonare am fost mulți ani. Azi există colaborare între aceste instituții, suntem strict conectați și la nivelul guvernului, și la nivel inter-instituțional, pentru că activitatea noastră influențează toate celelalte activități. De câte ori avem de făcut un proiect legislativ ne consultăm cu ANS, iar dacă ANS-ul are proiecte legislative care necesită și avizul nostru, desigur că dăm tot sprijinul.

Noua versiune a Codului WADA devine lege din ianuarie 2027

Am asistat nu cu mult în urmă la un bogat expozeu pe care l-ați avut în fața reprezentanților federațiilor sportive, la un eveniment organizat la sediul COSR. A fost vorba despre prezentarea ultimelor noutăți din regulamentul WADA, de care vor trebui să țină seama foarte serios toți factorii implicați în sport. Vă propun să ne prezentați și nouă principalele direcții ale schimbărilor.

În primul rând să precizăm ce reprezintă acest nou program. Programul WADA este desigur cadrul internațional care stabilește regulile aplicabile în lupta împotriva dopajului. El este aplicat în 190 de țări, deci un cadru foarte larg, și este aplicabil tuturor federațiilor sportive internaționale. Programul se updatează o dată la 6 ani. Această versiune a anului 2027 nu schimbă filozofia luptei împotriva dopajului, ci doar o consolidează. Intră în vigoare în ianuarie anul viitor. Procesul de modificare a început acum trei ani, în 2023. Un proces foarte amplu, așa cum vă spuneam, cu consultări inter-guvernamentale în Consiliul Europei. La Strasbourg au loc trei întâlniri anuale la care și România participă, și se discută cu reprezentanții tuturor guvernelor, în fața membrilor din Board-ul WADA. Ce este foarte important e că de data asta Codul Mondial Antidoping 2027 nu vine cu schimbări majore, doar cu niște accente care să consolideze drepturile sportivilor. Pentru că tot ce avem noi de făcut este să-i facem pe sportivi să înțeleagă că dopajul nu le este benefic și că rezultatele curate sunt cele care contează. În același timp trebuie să-i asigurăm pe sportivii curați, care sunt cei mai mulți, că drepturile lor sunt protejate. Și ăsta este cel mai important lucru. Un sportiv care concurează curat ar avea o mare frustrare dacă ar ști că a ieșit pe locul 2 și ar avea dubii, nu neapărat să fie sigur, că acel rezultat al locului 1 nu a fost corect obținut. Imaginați-vă ce frustrare ar putea avea, după atâția ani de muncă și de sacrificii!

Așa cum spuneți, a opri un trișor, un dopat, este desigur o formă de a-i proteja pe ceilalți sportivi, pe cei care au muncit și muncesc cinstit pentru a ajunge la performanțe. Se știe că acesta este scopul și totodată motivația existenței ANAD.

Da. În primul rând că lupta împotriva dopajului nu începe în laborator. Și nici în sala de ședințe a comisiei de audieri. Activitatea noastră începe prin educație. Este scopul nostru de a educa sportivii în direcția bună. Dacă reușim să-i educăm, să-i facem să înțeleagă că rezultatele vor fi mult mai apreciate decât cele viciate, eu cred că scopul nostru, menirea noastră va fi clar îndeplinită.

Există doping în sportul românesc?

Există, dar nu mai mult decât în alte state. Avem însă o scădere în numărul de cazuri și cred că asta dovedește clar că ne facem treaba. Destul de recent am avut vizita a doi domni cu foarte bune intenții, este vorba despre președintele Federației Româna de Culturism și Fitness, însoțit de președintele federației internaționale (spaniolul Rafael Santonja, președinte IFBB – n.n.), care se ocupă de un sport cu cel mai ridicat grad de risc. Dar văzând ce se întâmplă în România, că asta ne interesează, avem o statistică care ne arată că la federația noastră cazurile au scăzut. Și au scăzut foarte mult datorită deschiderii pe care o are președintele federației, dl. Toncean și a implementării unui program antidoping la nivelul federației. Mai mult, este toleranță zero din partea domniei sale, care i-a eliminat chiar și pe sportivii cu rezultate remarcabile, dar au căzut la teste. Se delimitează clar de ei. Și am văzut că a scăzut numărul de cazuri. Dar au pus accentul și pe altfel de evenimente pe lângă probele clasice în care „își arată mușchii”, ca să zicem așa. Sunt secțiuni noi, iar una care în mod sigur va prinde la public este „Beauty & Fit” – în care se pune mai mult accent pe sănătate și pe frumusețea sportivilor! O tendință din astea ar putea să reducă drastic numărul cazurilor de dopaj. Dacă punem mai mult accent pe sănătate și pe frumusețe, automat presiunea nu va mai fi atât de mare pe sportivi ca să se împacheteze cu mușchi, se vor adapta și vor merge doar spre sănătate. Și v-am dat acum cel mai greu caz. Altfel putem vorbi despre atletism, despre fotbal – chiar și din fotbal avem cazuri! Cazuri sunt peste tot, iar dacă ele există înseamnă că noi ne facem treaba.

La fotbal cazurile sunt foarte rare!

Sunt rare, dar la fel de prezente ca în alte sporturi. Deci peste tot putem să avem, desigur unele sunt cazuri accidentale, sunt contaminări ale unor suplimente, sau vorbim de acele cazuri în care sportivii ajung la o anumită limită și pentru a o depăși apelează la alte metode.

Au fost întârzieri în prezentarea probelor incriminate la Halep

Acum vă propun un subiect dificil – este vorba despre cazul Simona Halep. S-a scris, conform raportului Tribunalului de Arbitraj Sportiv, că au fost greșeli în gestionarea și analiza corectă a probelor. Ca urmare, sancțiunea pe care a primit-o a fost agravată. A existat o greșeală la ANAD?

Îmi pare rău că la momentul respectiv nu am putut să ies public, pentru că orice intervenție a noastră ar fi făcut mai mult rău. Am încercat să o protejăm cât de mult s-a putut, am fost parte la absolut toate întâlnirile pe care le-a avut Simona cu CAS-ul (Tribunalul de Arbitraj Sportiv – n.n.), am fost observatori la toate ședințele care s-au desfășurat la Lausanne și am fost consultați pe tot parcursul gestionării rezultatelor. În primul rând, testarea nu a fost făcută de către ofițerii de control doping din cadrul ANAF, au fost ofițeri externi, apoi probele au fost aduse aici – dar la Laboratorul de Control Doping, care este total independent de noi, este o altă organizație. Deși chiar Simona a afirmat la un moment dat că ANAD nu a introdus probele la timp în procedura de analiză, nu a ținut asta de noi. Din păcate nici la momentul respectiv nu am putut să ne apărăm, am încercat să nu spunem nimic, fiindcă orice informație am fi dat ar fi venit cu alte întrebări, care puteau afecta parcursul procedurilor de gestionare a rezultatelor.

Dar în general, care este părerea dvs. despre „cazul Simona Halep”? El a zguduit societatea românească, și nu numai. A fost corectă decizia ITIA, care inițial a dictat o suspendare de 4 ani?

(face o pauză) Mi-e greu să comentez. E la fel cum se întâmplă în instanțele civile, nu poți și nici n-ai voie să comentezi decizia unei instanțe. Ce pot să vă spun este că orice comisie, orice tribunal judecă cu probele pe care le are. Probabil că în momentul în care s-a cerut 4 ani, alea erau probele. Simona la momentul respectiv nu avea încă informațiile de unde a provenit contaminarea. A trecut un timp. Pentru că în momentul în care îți apare un rezultat pozitiv în sânge, începi să te gândești: ce-am mâncat, ce-am băut, unde am fost? Ce medicamente am luat? Și atunci ești obligat să faci o verificare, să trimiți la laborator toate produsele sau medicamentele pe care le-ai luat în ultimul timp. Este prima regulă în cazul unui rezultat pozitiv, trebuie să identifici substanța care ți-a putut da rezultatul respectiv. Fără asta nu poți să începi să încerci să-ți reduci sancțiunea. La Simona a durat prea mult, dar în momentul în care a reușit să identifice sursa de contaminare, lucrurile s-au schimbat. E adevărat că în cazul unei substanțe contaminate, din start se poate vorbi despre o sancțiune de maximum 2 ani. Cu posibilitatea de a reduce sancțiunea dacă dovedești lipsa intenției, ceea ce la CAS s-a și întâmplat. De reținut că în funcție de gradul de vinovăție se poate merge până la o mustrare. Dacă ea demonstra că a făcut toate diligențele și s-a asigurat că acel produs nu era contaminat, ar fi putut să scape cu o mustrare. Noi am avut cazuri în România în care sportivul și-a dovedit cumva nevinovăția, deși a avut un rezultat pozitiv iar comisia a decis să-i dea doar o mustrare – pentru că nu avea cum să evite acea contaminare.

Acum avem un alt caz. Pe gimnasta Ana-Maria Bărbosu, care a fost deja suspendată pentru lipsa de la controlul ofițerilor antidoping. Cunoașteți cazul?

Da, îl cunosc. Ea poate fi suspendată provizoriu, dar decizia nu este finală, urmează apelul la TAS. Din ce știu eu a fost mai degrabă a neglijență în completarea datelor pe care a făcut-o pe platforma ADAMS, unde fiecare sportiv menționează adresa unde poate fi găsit și se face disponibil controalelor antidoping. Ana Maria fiind în America, pregătindu-se într-un complex sportiv (al Universității Standford – n.n.) avea două opțiuni: fie dădea adresa sălii de gimnastică, fie a locului unde dormea. Putea alege o oră exactă și locul unde poate fi găsită. Să zicem între 6 și 7, se numește „fereastra de o oră”. Atunci ea trebuie să fie disponibilă ofițerului de control, în oricare zi din an. Ofițerul a venit după ce s-a uitat pe platformă, a observat că are trecută adresa „sala de gimnastică” și n-a găsit-o acolo în timpul stabilit, ora 6! Putea să facă mai mult, să o caute prin complex, să întrebe unde doarme, dar nu avea obligația. Ana Maria are și ea argumentele sale, dacă se duce la TAS lucrurile s-ar putea să se schimbe.

Poate ajuta dopingul în gimnastică?

Poate ajuta în orice sport. Perioada de recuperare este foarte importantă, vorbind aici de accidentări. Dacă un sportiv dorește să revină mai repede, poate fi tentat să utilizeze substanțe interzise.

La haltere avem o colaborare de nota 10

Cum ați putea caracteriza astăzi comportamentul federației noastre de haltere, care a fost suspendată din toate competițiile pe timpul în care era condusă de Nicu Vlad?

În momentul de față Federația Română de Haltere are un program antidoping conform cu planul nostru, participă la toate activitățile pe care le desfășurăm, probabil din cauza lucrurilor care s-au întâmplat în trecut vedem o deschidere foarte mare și pot spune că sunt foarte vigilenți, atenți la programul nostru – cred că colaborarea cu ei este în momentul de față de nota 10. Trebuie să vă repet că există în mod sigur un regres general al cazurilor de doping. Este legat de partea de educație pe care o facem, depunem toate diligențele pentru a conștientiza faptul că dopingul nu este sănătos, în același timp și repercusiunile pe care le au sportivii – cu numeroase exemple în care sportivii care au primit sancțiuni nu au mai reușit să mai revină nici în activitatea sportivă, nici în viața sportivă propriu-zisă. Pentru că interdicțiile nu vin doar pentru perioada activității sportive, pot să meargă și mai departe, în activitatea profesională, ca antrenor sau membru al unei federații; suspendarea este din tot ce înseamnă sport. Iar sancțiunile se pot întinde pe patru sau chiar opt ani, dacă sunt repetate.

Credeți că desele suspendări în sportul internațional din ciclism sau haltere sunt întâmplătoare? Cum poate fi susținut efortul uriaș din aceste două sporturi, ca să le luăm doar pe ele, fără utilizarea substanțelor interzise?

Eu consider că dopajul este o excepție, nu este o regulă. Și nu este deloc suficient să te dopezi fără a avea talent, fără a avea organismul pregătit pentru efortul uriaș la care te supui în cazul celor două sporturi pe care le-ați numit. Întrebarea se pune cât poate să contribuie dopajul la un rezultat de cel mai înalt nivel – eu cred că foarte puțin. Vedem, pentru că ați adus mingea pe un teren care-mi convine, cât de mult a ridicat performanța în cadrul evenimentului nu demult petrecut în Statele Unite, Enhanced Games (Jocurile Îmbunătățite, în traducere liberă – n.n.)...

Jocurile „îmbunătățite” au fost un eșec!

Ah, era întrebarea următoare: ce părere v-ați făcut despre Enhanced Games? Acolo unde nu s-a făcut niciun control antidoping, nimeni n-a fost controlat. Și unde un înotător care a stabilit un record mondial, desigur neomologat, ar fi primit 1 milion de dolari.

A fost o excepție. În fapt, rezultatele au fost mult sub nivelul așteptărilor. Mulți se așteptau să vedem rezultate și recorduri incredibile. Nu s-au întâmplat. Faptul că am avut un singur record, din punctul meu de vedere înseamnă eșec. Faptul că media nu a dat deloc importanță – și țin să mulțumesc inclusiv media din România pentru acest lucru –, că nu au îmbrățișat și nu au diseminat informația cu privire la acest eveniment, este extrem de lăudabil. Suntem recunoscători că nu s-a promovat acest eveniment, practic el a trecut neobservat. Cel mai important este că rezultatele acestor jocuri au fost modeste, chiar foarte modeste.

Înțeleg din tot ce-mi spuneți că dopajul nu poate să ajute prea mult.

Dopajul poate să ajute 1 la sută. Nu știu dacă e un procent real, dar nu poate să ajute decisiv. Dacă nu avem baza, dacă nu avem organismul, pregătirea și dedicarea sportivului, dopingul nu-l poate ajuta. Când luăm doi sportivi de aceeași măsură, dacă nativ sportivul care se dopează nu e pregătit bine să devină campion, dopajul nu-l va ajuta.

O întrebare grea: Jocurile Olimpice au fost mereu suspectate că nu controlează suficient sportivii, pentru a nu strica imaginea uriașei competiții mondiale. Care este opinia dvs.?

Aici sunt cât se poate de direct: este fals! Nu e nimic adevărat. Noi, și toate organizațiile antidoping din lume, în perioada premergătoare Jocurilor Olimpice testăm sportivii care urmează să participe la Jocuri cel puțin de trei ori. Media e de două teste per sportiv, dar avem și sportivi care sunt testați de trei ori, de patru ori... Niciun stat, niciun Comitet Olimpic Național nu-și permite să ajungă cu sportivi la un asemenea eveniment care să fie depistați pozitiv, pentru că asta ar fi o rușine pentru întreaga națiune. Dacă se întâmplă sunt două variante: fie e un accident, fie e o uriașă prostie, iar cei răspunzători sunt sancționați sever.

Educația antidoping este obligatorie tuturor cadrelor sportive

Păi eu îmi aduc aminte de Sydney 2000! Unde ne-am cam făcut de râs, cu cei doi halterofili dopați, dar și „cazul Andreea Răducan”.

Au fost alte vremuri. Așa cum spuneam, educația azi își spune cuvântul. Și noi nu ne abatem de la linia bine stabilită. În ce o privește pe Andreea Răducan, acolo a fost vorba despre un accident grav, aceasta este cea mai corectă descriere a cazului. Și care confirmă ce spun azi: educația. Și este vorba despre educația personalului asistent, a doctorului care i-a administrat pastila neconformă cu regulile WADA („celebrul” doctor Oană – n.n.). Dacă medicul ar fi fost educat suficient nu s-ar fi putut întâmpla. Din păcate cel care a avut de suferit a fost sportivul.

O ultimă întrebare: există în lume laboratoare în care se fabrică permanent noi substanțe de creștere artificială a performanțelor sportive, doping mai exact. Este o luptă permanentă între WADA și acești „inovatori” în domeniul dopingului?

Sigur este. Aici se află și motivul pentru care Programul Mondial Anti-Doping (WADP) se revizuiește o dată la 6 ani. Anul care urmează va deschide (de la 1 ianuarie – n.n.) un nou capitol în prevenirea și combatere dopajului. Există deja o experiență acumulată în aplicarea reglementărilor, cunoaștem evoluția fenomenului și modalitățile de dopaj, vrem să protejăm mai bine drepturile sportivilor cinstiți, odată cu creșterea transparenței și încrederii în sistem. Totodată trebuie să ne adaptăm la noile provocări tehnologice, sociale și globale. De pe lista noastră dispar unele dintre substanțele interzise, dar apar mereu altele. Lupta este permanentă. Iar noi ne străduim să creăm o cultură a integrității.

Desigur că nu-mi rămâne decât să vă urez succes. Sunteți o organizație esențială pentru apărarea sportului curat!

Și eu vă mulțumesc.

Interviu realizat de Dumitru Graur și publicat în numărul 151 al revistei „Sport în România”.

Credit foto: Sabin Malisevschi