Se petrec astăzi transformări uriașe ale sportului, la nivel global. Ele trebuie observate cu atenție și înțelese, devenind calea de urmat în anii care urmează. Voi vorbi aici în primul rând de fotbal, dar totodată și de rugby, unde universalizarea jocului este și mai pregnantă.
La ultimul Mondial al jocului cu balonul rotund au fost prezente 48 de formații de pe toate continentele, dintre care numai puțin de 32 au ieșit din grupe, intrând în faza eliminatorie. În 1970 în Mexic n-au fost decât 16 formații la turneul final, între care, parcă azi nu ne vine să credem, și cea a României. Anul acesta au fost 104 meciuri în program, practic imposibil de urmărit. Cu toate acestea, Mondialul americo-canadian-mexican a fost un succes. Chiar un succes uriaș.
Care a generat sute de milioane de toate felurile: de audiență, de încasări, de asistență pe stadioane, de vânzări, de premii și așa mai departe. Numai profitul FIFA se cifrează undeva la 15 miliarde, depășind cu 4 miliarde cele mai optimiste așteptări! Dar și fondul de premiere al turneului a fost majorat cu 15%, ajungând la 871 de milioane de dolari, față de 440 de milioane de dolari în Qatar, cu 4 ani în urmă. Câștigătoarea, Spania, a plecat cu 50 de milioane de dolari, fiecare echipă participantă încasând o sumă minimă de 12,5 milioane de dolari!
Pe de altă parte, puțini s-au așteptat ca echipe precum Curacao, Capul Verde, Congo, Senegal, Bosnia sau Egipt să aibă audiență, să facă stadioane pline. Și totuși, media asistenței tuturor meciurilor la acest turneu mondial a fost de 65.490 de spectatori! Mulți l-au înjurat și încă-l mai înjură pe Infantino pentru creșterea „artificială” a numărului de echipe, dar elvețianul este azi apărat de cifre, dar și de performanțele echipelor mici. Nimeni nu și-ar fi putut închipui cât de greu se vor da învinse naționalele africane, să amintim doar ce dificilă a fost victoria viitoarei finaliste Argentina în fața Insulelor Capului Verde, scor 3-2, după 120 de minute de joc… Și destule alte asemenea.
Fotbalul este astăzi un joc absolut universal, privit și jucat de miliarde de oameni. Păi și atunci de ce n-ar aduce 64 de echipe la următorul turneu final al Campionatului Mondial? Deocamdată este doar un zvon, dar sunt aproape sigur că FIFA și-a făcut deja toate planurile pentru 2030. Poate se califică și România peste patru ani, deși n-aș băga mâna în foc pentru asta!
Schimb însă registrul și vreau să ne apropiem de rugby. Ei bine, începând din această vară, World Rugby Council, care conduce sportul cu balonul oval pe plan mondial, a pus pe picioare o nouă competiție, schimbând din temelii modul de desfășurare a întrecerilor. Este un concept cu adevărat revoluționar, implicând cele mai bune 12 selecționate naționale din lume în „Nations Championship”, ca și alte 12 de plan secund (între care și România) în „World Rugby Nations Cup”. În primul eșalon există desigur echipele din Turneul celor 6 națiuni, ele se știu, dar și cele mai bune formații naționale ale emisferei sudice, cu Africa de Sud, Noua Zeelandă și Australia între ele, plus Japonia și Fiji. Noutate absolută este că meciurile se joacă „încrucișat”, echipele europene nu joacă decât cu cele din emisfera de sud, deși acumulează puncte … în grupa emisferei nordice! Sunt 6 etape, deja s-au jucat primele 3 în iulie și vor fi alte 3 în noiembrie. Apoi vor fi finale (1-1, 2-2, 3-3 etc.), toate disputate la Londra. Competiția se desfășoară a dată la doi ani, pentru a nu afecta întrecerile Campionatului Mondial – vor fi la anul, în Australia.
Ceea ce mi se pare însă extrem de interesant este că în cadrul noii competiții meciurile dintr-o etapă se dispută toate în aceeași zi, dar pe meridiane diferite. S-a jucat aproape simultan la Durban (Africa de Sud), la Tokyo, la Auckland (Noua Zeelandă), la Perth (Australia), la Edinburgh (Scoția), la San Juan (Argentina) sau Newcastle (Anglia), și altele, practic pe toate continentele globului. E fără precedent. Cum să reunești 12 sau chiar 24 de echipe într-un turneu cu două grupe valorice, fără a stabili o gazdă organizatoare? Ei bine, rugbyul poate – iar tribunele fără un loc liber la toate meciurile au arătat din plin că interesul spectatorilor este uriaș. Sunt milioane de oameni care privesc transmisiunile televizate, chiar la concurență cu … fotbalul, publicitatea duduie, iar banii deja curg gârlă. Cu alte cuvinte, cu exemple certe din fotbal sau rugby, putem spune că sportul a devenit cu adevărat universal. Să țineam seama și să ne bucurăm de asta.
