Dumitru Graur: Domnule preşedinte, vă mărturisesc că am fost întotdeauna uimit să vă văd scriind, cum să-i spun?, critică sportivă. Am fost surprins să văd că este una dintre preocupările dvs. permamente. Astfel încât îmi propusesem de mai multă vreme acest interviu. Care începe cu întrebarea: cum v-aţi apropiat de sport?
Nicolae Manolescu: În şcoală am făcut sport, ca toată lumea, profitând de faptul că, pe vremea aceea, mai fiecare liceu avea o sală de sport. Şi la Râmnicu Vâlcea, la „Bălcescu“, astăzi „Lahovari“ – ca înainte de război, şi la „Gheorghe Lazăr“, la Sibiu, unde am terminat, erau săli frumoase de sport. Nu prea mă omoram eu cu săritul pe nu ştiu ce aparate sau cu căţăratul pe frânghie, dar îmi plăcea enorm să joc fotbal.