Coperta actualului număr al revistei revine Simonei Radiș, încununată recent cu trei medalii de aur la Mondialele de canotaj. Dar povestea ei începe cu multă vreme în urmă. Să o ascultăm pe Elisabeta Lipă: „Când am preluat această federație, în 2009, rămăsesem cu doar o sportivă din barca de 8+1, medaliată cu bronz la Beijing și un lot masculin inexistent! Pentru că fusese desființat de fostul președinte, din lipsă de rezultate la JO de la Atena. Practic, nu aveam nimic. A venit Olimpiada de la Londra în 2012, pe care încerc să o uit!, să mi-o scot din minte, pentru că a fost eșecul nostru cel mai mare. Inimaginabil pentru mine”. Ce se petrecuse, în fapt? La Londra, România deplasase un lot de 15 canotori (11 fete și 4 băieți), dar n-a obținut nici măcar o singură medalie. Era pentru prima dată din 1976, de la Montreal!
Drept urmare, doamna Lipă și-a îndemnat antrenorii din teritoriu să caute și să găsească. Și așa, în primăvara anului 2013, aproape imediat după dezastrul de la Londra, antrenorul George Bulie face un drum de cam 60 km de la Botoșani și vede la școala din Avrămeni o fetiță de numai 14 ani, care arăta mai dezvoltată decât toate colegele sale. O cheamă Simona Geanina Radiș, iar curând părinții fetei, Maricica și Dănuț, acceptă plecarea ei de acasă, lăsând-o să intre pe poarta din față a canotajului, mai întâi la Botoșani, apoi pe apele agitate ale Snagovului. Nu e pentru prima dată când se întâmpla asta, din zona Moldovei veniseră și Geta Andrunache, Angela Alupei, Maria Lehaci, Gianina Beleagă (van Groningen), Viorica Susanu, sau Elisabeta Lipă însăși. Apoi vor veni și altele, Ancuța Bodnar și Adriana Adam, între ele, colegele de astăzi ale Simonei în barca de 2 vâsle.
Ce a urmat este de acum statistică. În afara medaliilor din categoria junioare sau U23, pe care nu le-am mai numărat, Simona Radiș a cucerit începând din 2019, în concursurile majore ale senioarelor (Jocuri Olimpice, campionate mondiale și europene), împreună desigur cu colegele de barcă, nu mai puțin de 27 de medalii, dintre care 23 de aur (!), 3 de argint și numai una de bronz... Este dublă campioană olimpică: Tokyo 2022 (dublu vâsle) și Paris 2024 (8+1, dar și argint la dublu vâsle), de nu mai puțin de 11 ori campioană mondială (plus un argint) și de 10 ori campioană europeană (plus două medalii de argint). Este practic de neînvins în acești 7 ani de când concurează la cel mai înalt nivel pe plan internațional. Un Hagi al vâslitului pe ape.
Anul acesta, la Amsterdam, Simona Radiș și Adriana Adam au devenit primele canotoare din istorie care au cucerit trei medalii de aur la o singură ediție a Campionatului Mondial de canotaj, fiind învingătoare în probele de dublu rame, 8 plus 1 rame și la 8 plus 1 rame mixt. Uluitor. Cum la fel de uimitoare este capacitatea acestor fete, cu Simona în frunte desigur, de a se urca apoi în bărcile de 8+1 și 8+1 mixt spre a concura, uneori la doar câteva minute de la încheierea curselor precedente, și în aceste probe. Este ca și cum cursa Simonei Radiș și a colegei sale de la dublu vâsle nu s-a încheiat după 2.000 de metri, ele mai continuă pe încă două mii de metri, și încă o dată pe aceeași distanță. Și câștigă! De regulă Simona ocupă în barcă poziția de stroc, stă întotdeauna în față (Adriana Adam e în spatele ei) și dictează ritmul. Rolul Simonei este de a livra o forță brută și o propulsie extraordinară, fiind recunoscută ca „motorul” bărcii, datorită calităților sale fizice excepționale. Și în bărcile de opt lucrurile sunt la fel din punct de vedere tactic. Iar medaliile curg pe bandă rulantă, cum se vede. În 2028, la Los Angeles va fi totuși examenul cel mare al flotilei de canotaj pe care a gândit-o Elisabeta Lipă.
Nu-mi mai rămâne decât să constat câte resurse de talent nativ există încă în fibra țării pe care o locuim, ce posibilități de creștere pot fi. Este însă nevoie de inițiativă, de perseverență și susținere financiară. Sunt atâtea sporturi care ar avea de învățat din experiența canotajului, dacă ar vrea cu adevărat. Iar fete ca Simona Radiș sigur se mai găsesc, dacă știi să le cauți. Succes!
Credit foto: Florin Petean
