Ajunsă la numărul 150 al existenței sale, revista Sport în România poate privi cu mândrie spre ce a realizat în toți acești ani care s-au scurs pe nesimțite, începând din luna octombrie a anului 2013, când văzut lumina tiparului pentru prima oară. Puteți vedea în pagina alăturată câteva repere esențiale, pornind de la primul număr (octombrie 2013), având pe copertă imaginea „revelației” Halep, doar o mare speranță a tenisului românesc la momentul respectiv, continuând cu întâiul număr jubiliar (nr. 50, noiembrie 2017), care semnala aniversarea celor 90 de ani de existență a Asociației Presei Sportive, apoi numărul 100 al revistei (aprilie 2022), cel prezentând „coperta cu 99 de fețe”, în fapt un „puzzle” format din coperțile tuturor celor 99 de apariții anterioare și în fine chiar numărul de față (iunie 2026), al 150-lea la rând.
Între timp, întreaga colecţie a revistei noastre, așezată în stivă, puse unul peste altul toate cele 150 de apariții sub titulatura Sport în România, a ajuns să măsoare peste jumătate de metru în înălțime (aproape 60 cm. mai exact)! Fiecare revistă are cca. 4 milimetri în grosime şi cântăreşte 250 de grame. Cu totul, în jur de 37 de kilograme! Şi peste 12 ani de eforturi, din toamna lui 2013 până astăzi. Sunt peste 10.000 de pagini tipărite în total, cu multe nopţi nedormite şi incertitudini, cu satisfacţia unei munci care a continuat în ani de zile, şi cu multe aprecieri pentru reuşita noastră.
Ne bucură desigur că Sport în România a rămas unica „revistă de cultură şi educaţie sportivă” prezentă pe piaţa tipăriturilor din ţara noastră, o publicație de tip quality dedicată sportivilor şi adevăraţilor iubitori ai sportului românesc, o revistă care a izbutit în toţi aceşti ani să evite curentul contagios al tabloidizării presei, al vulgarizării ei. Dar numai noi ştim de câte eforturi a fost nevoie pentru a asigura revistei, lună de lună, o difuzare decentă în special prin contractele încheiate cu diferite structuri sportive, pentru a obţine fonduri care să ne permită să mergem mai departe, să strângem banii necesari pentru următoarele numere. Şi aşa au trecut 150 de luni în şir, aproape fără să ne dăm seama cum am îmbătrânit cu alţi 12 ani și jumătate.
Dacă ne uităm, cum să zic, doar pe deasupra, cei 60 centimetri în înălţime ai colecţiei n-au cum să dezvăluie nimic din conţinutul ei, din sutele de articole, reportaje, interviuri, analize, portrete de campioni, bilanţuri, proiecte tematice pe domeniul sportului, editoriale, sau miile de fotografii care au ilustrat toate paginile revistei. Este evident că presa nu se poate cântări în kilograme, nici măsura în centimetri sau metri liniari. Dar „greutatea” ei este măsurabilă prin succesul de care se bucură, prin numărul de exemplare tipărite şi vândute, ca şi prin continuitatea acestui proiect. Iar de acest lucru suntem mândri. Alături de mine au fost în toți acești ani remarcabilii gazetari Daniel Ion (redactor șef), Alexandru Enciu, Marian Ursescu, Cristian Vlad, Marius Huțu sau Marian Cărăvan, fotoreporterii Răzvan Păsărică și Sabin Malișevschi, dar și priceputul art-director Liviu Țîncu. O mână de oameni harnici! Tuturor le adresez vii mulțumiri pe această cale.
În toți acești ani, 12 ani și 8 luni mai exact, revista noastră a apărut continuu, cu excepția celor trei luni pandemice (martie-mai 2020), stabilind, cred eu, un record de continuitate al publicațiilor sportive post-Revoluție. Între timp a „murit” și ultimul ziar de sport tipărit, pe care noii săi proprietari au decis să-l închidă cu puțin înainte de a deveni centenar! În ce ne privește, trebuie să recunosc că anul 13 al existenței noastre nu este deloc unul fericit. Ca să nu ascund adevărul, din cauza multiplelor abandonuri, revista înregistrează pierderi însemnate la fiecare număr nou apărut. În aceste condiții, exceptând cazul fericit al identificării unor noi surse de finanțare, vom fi nevoiți ca la sfârșitul acestui an să luăm o decizie grea. Să sperăm totuși că o să fie bine, că vom putea continua. Să ne ajute Dumnezeu!
